S-a stins academicianul Ionel Haiduc, fost președinte al Academiei Române
Ionel Haiduc, președinte al Academiei Române între 2006 și 2014 nu mai este printre noi. Rândurile de mai jos încearcă să întregească portretul unui om care se socotea obișnuit, dar care a realizat lucruri remarcabile, fără fast și fără tăieri de panglici.
Una dintre primele noastre discuții a pornit de la emisiunea „Profesioniștii”, în care Eugenia Vodă a căutat insistent ceva ieșit din comun, senzațional, iar dânsul îmi spunea că „de fapt viața mea a fost lipsită de accente dramatice. Firea sa, a unui cercetător autentic, a fost diferită de a multor oameni, pentru că în realitate viața i-a pus înainte situații complicate sau cel puțin complexe, cum ar fi bursa de studii în Statele Unite ale Americii sau funcția de rector a Universității din Cluj-Napoca. Analiza metodic fiecare situație, aproape prin prisma unei reacții de descopunere din chimie – de altfel, multă vreme a predat cursul de Metodologia cercetării. Nu era însă genul care să facă paradă de meserie: oricât ai fi discutat cu Ionel Haiduc, nu auzeai nume de substanțe sau detalii din laborator. Era pasionat de chimie și la o conferința pe care a susținut-o la Teatrul Național din București, titlul a fost „Chimia, nimic mai simplu”. Toți am urmărit cu plăcere discursul, dar ce-ar fi fost dacă la ieșire ne-ar fi așteptat un test. Chimia și terminologia tehnică țineau strict de laborator; în dialogul cu oamenii discuțiile, păstra o naturalețe și o bonomie rar întălnite astăzi.
Ionel Haiduc a fost inițiatorul Centrului de Studii de Drept European al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Am relatat în articolul „Ionel Haiduc și dreptul european” contextul înființării acestei structuri novatoare, atât prin obiectiv, cât și prin forma juridică. Chiar și numai cu acest demers, academicianul Ionel Haiduc rămâne o figură apropiată breslei juridice – apropiere confirmată constant prin prezența sa activă și luările de cuvânt la evenimentele Institutului, ale universităților ori asociațiilor profesionale.
În anii care vor urma merită să ne gândim la omul Ionel Haiduc prin prisma propriilor cuvinte „toată viața mea a fost un șir de concidențe fericite”. Aceste coincidențe au fost, în fond, reacția firească dintre curiozitatea intelectuală, pasiunea pentru cercetare și căldura cu care s-a apropiat de colegi – elemente care au constituit un destin excepțional.
Daniel-Mihail Șandru