Kitsch juridic și nemaiîntâlnita frumusețe evaporantă a lumii în care trăim
Daniel-Mihail Șandru
Discurs în deschiderea INTERNATIONAL SUMMER LAW SCHOOL 2026, ISLS 2026 „Law and Beauty”, Ediția a XIX-a, 13-18 iulie 2026, Sovata (online)
Secolul XXI ne provoacă atât prin abențe cât și prin prea plinul de prezență al culorilor, al sclipiciului și al veseliei oarbe ori prefăcute. Nimeni nu-și dorește ca locul acestora să fie luat de vreun gri sau negru sau orice culoare excesivă și tristă. Dacă cineva ar studia, peste o suta de ani, rețelele sociale din anii aceștia ar vedea o societate veselă, bogată în experiențe, culinare ori de vacanță, zugravită în culori vii și apetisante. Oare așa să fie așezată societatea noastră? Sau, mai bine spus, societățiele noastre…
Dreptul este un instrument care reflectă societatea, iar o parte a acesteia este estetic vorbind dincolo de frumusețe. Iar dincolo de frumusețe, supra-frumosul, nu poate să fie urâtul, ci o formă alterată a frumuseții, kitsch-ul. Mimarea perfecțiunii, imitațiile ieftine, realități vide sunt elemente care pot fi luate în considerare și în domeniul juridic.
Care ar fi exemplele de kitsch juridic?
Simetria. Simetria juridică este prea bine cunoscută și clamată, însă există proceduri care respectă regulile perfecțiunii sunt lipsite de substanță, și uneori, chiar de sancțiuni. Devin forme fără fond. Cum ar fi existența actualului guvern.
Elaborarea actelor normative în limbaj ingineresco-economist. Fără a avea ceva cu vreo categorie profesională, doar că nu sunt juriști cei care elaborează normele juridice. Dreptul s-a născut dintr-un melanj civilizațional, normele de morală au fost îmbogățite cu argumentele filosofice și utile elemente retorice. Astăzi, pierdem vremea cu retorica, filosofia are un jargon greu de înțeles chiar și pentru absolvenții propriilor facultăți, iar morala e fluidă. Locul acestor elemente de largă respirație a fost luat de indicatori de perfomanțe, standarde, optimizări fiscale (paradisul fiscal este o expresie juridică) și mai ales de algoritmi (de eficiență). Umanismul este discutabil; trăim într-o epocă post-umanistă. Tehnologia care scrie drept nu mai este o imagine dintr-un film, este calculatorul unui funcționar leneș.
Hiperînflorirea instituțională. Avem o problemă, zece instituții și patru agenții. Plus altele două de la Uniunea Europeană. Cadrul instituțional ne obosește prin simpla prezență, ne face să trăm în iluzia acțiunii.
Demnnitatea umană ca subterfugiu pentru slăbirea atenției. Suntem în fața celui mai puternic kitsch moral, demnitatea este clamată, cetățenii sunt considerați niște imbecili (în sensul etimologic, latin, neajutorați). Statul hiper-paternalist își mângăie cetățenii pe cap, dar libertatea acestora este instrumentalizată în baze de date din ce în ce mai complicate, care atentează la frumusețea vieții, care e dată de libertatea. Simularea binelui se poate produce ușor prin norme juridice de protecție, dar care în practică devin constrângeri.
Protecția ceteățenilor împotriva propriilor dorințe, în internet și în viața reală. Paternalismul statului se poate exprima și normele de funcționare a internetului, rețelelor sociale ori platforme. Nu se pune în discuție necesitatea absenței statului, ci a eficienței intervenției. De exemplu, cookies.
Dependențele tehnologice și defazarea juridică. În timp ce înlănțuirea cetățenilor, mai ales a tinerilor, este de netăgăduit, în rețelele sociale și, în general, în internet, juridicul aleargă pentru a reglementa lumea de mâine cu instrumentele de ieri.
Simulacrul realității și spectacolul tv ori media internet. Procesele și verdictele s-au mutat la televiziune sau în presă. Justiția nu este prea vorbăreață, dar acum trăiește în plin spectacol al vorbelor, un spectacol ieftin, mutat în piață.
Există un adevăr într-o majoritate, atunci când aceasta este un complet de judecată?
Frumusețea ironică a hotărârilor instanțelor unde se poate decide cu majoritate, mai ales în cadrul instanțelor internaționale. Adevărul, dreptatea pot fi cuantificate diferit în cadrul aceleași instanțe?
Mărci, frumoase și eliberatoare în spirit dar aflate chingile profitului, al intereselor câștigului, al minciunii exploatării copiilor din țări asiatice ori aficane pentru firmele care își permit procedure luxuriante.
Diplomația în saloane frumos decorate, tacâmuri de colecție și realitatea prin inexistență a dreptului internațional public. Prăpastia dintre mirificul vorbelor si catastrofa faptelor.
***
Ce putem învăța din kitsch-ul juridic? Există o frumusețe juridică autentică? Există idealul?
Frumusețea juridică nu este a imaginilor sclipitoare din rețelele sociale, nici a rezolvărilor extravagante ori excepționale. Frumusețea juridică este adevărul (fie el și juridic) care se naște în fiecare om care respectă legea și care muncește pentru restabilirea dreptății. Ecranele ne golesc de energia de care avem nevoie în luptele reale, cu birocrația, cu lașitatea și cu simulacrele.