Drum in Drept, 2010: Interviu cu Mihai Sandru – “Cercetare Juridica Europeana” – de Irina Dobre

Mihai Şandru

Interviu Ghidul de Carieră Juridică, nr 2/2010

  1. Sunteți cunoscut pentru activitatea în materie de drept european în general, iar mai specific, pentru drept comercial european sau internaţional. De ce a doua specializare filozofia și nu economia?

Activitatea mea actuală este post-alegerea Facultăţii de Filosofie. Nu m-am gândit că voi studia dreptul comercial şi dreptul Uniunii Europene. Am ales filosofia pentru că eram prea curios să ştiu filosofie (un „diletant”, un pasionat) şi am încercat să-mi fac ordine în lecturi. Nu m-am înscris la Facultatea de Filosofie ca să completez ceva. Știinţa dreptului se completează cu ştiinţa dreptului, nu cu unele noţiuni de filosofie, uneori fiind periculoasă interdisciplinaritatea. Aşadar, am studiat filosofia pentru ea însăşi, nu pentru drept. Deşi, acum aş putea spune că filosofia este un instrument în lucrările scrise şi poate chiar în viaţa mea.

2. Cum ați descrie comparativ cele două experiențe academice?

În cele două facultăţi am găsit abordări complet diferite. Dreptul furniza „ramuri de drept”, pe când la filosofie aveam cursuri în care se studia un capitol dintr-o carte. Acest mod de abordare mi s-a părut mai interesant, deşi pune probleme studenţilor care nu sunt familiarizaţi cu autorul sau domeniul. Filosofia aborda atât studiul său, cât şi studenţii într-un mod diferit, mai liberal (am susţinut multe referate drept examene, ceea ce în acea vreme mi s-a părut extrem de interesant), în timp ce Facultatea de Drept m-a deprins cu o rigiditate mult prea mare (în care au lipsit dezbaterile propriu-zise; poate că şi din cauza noastră, a studenţilor).

3. Care vă erau gândurile după absolvirea dreptului?

M-am gandit să mă duc la INM, iar cu înscrierea în barou a fost ceva mai complicat, în sensul că puteam intra în barou fără examen, doar cu recomandare. Aşadar, era prea simplu, şi apoi nu aveam o perspectivă, nu cunoşteam avocaţi, nu voiam să am un şef – toată viaţa am urmărit acest lucru: să lucrez cât mai independent, să am şefi cu care să discut, nu care să-mi dicteze. Și poate aceasta este reuşita de până acum. Ştiu că profesia de avocat este una fără şefi, fiind liberală, dar până să ajungi propriul şef, mi s-a părut cam greu.

4.Centru de Studii de Drept European din cadrul Academiei Române. De când este înfiinţat, care este activitatea sa?

Ideea Centrului de Studii de Drept European mi-a venit în momentul în care am candidat pentru calitatea de cercetător la Institutul de Cercetări Juridice, care era împărţit în două departamente: Drept Public şi Drept Privat. Nicăieri în lume nu există aşa ceva, toată lumea se specializează în ceva. Şi atunci am propus constituirea acestui departament de „nişă”.

Însă, din 2010 vom structura activitatea CSDE în trei domenii – dreptul Uniunii Europene, dreptul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi drept comparat european –  şi vom încerca să atragem cercetători tineri asociaţi pentru realizarea proiectelor CSDE. Cercetarea exploratorie, preponderentă până în prezent, va trebui completată cu cercetarea fundamentală, prin elaborarea unor studii, publicaţii.

5. Cum ar putea un student care anul acesta va absolvi Facultatea de Drept să se specializeze în domeniul acesta?

Aş recomanda ca LL.M.-ul ales să fie specializat, respectiv, candidatul să îşi aleagă un domeniu al dreptului UE. Sunt şcoli foarte bune în materia dreptului concurenţei, societăţilor comerciale, achiziţiilor publice etc.

6. Cui sunt adresate conferinţele pe care periodic le organizează CSDE din cadrul Academiei Române? Se poate spune că reprezintă una dintre singurele dezbateri publice în materie de drept european?

Activităţile CSDE sunt adresate profesioniştilor – avocaţi, judecători, procurori; anul trecut am avut peste 250 de participanţi. Solicităm participanţilor să cunoască tema care este prezentată în cadrul conferinţei, astfel încât să avem un nivel ridicat al dezbaterilor. Sunt foarte importante schimburile de opinii, am deschis şi un forum şi un blog pentru a face cât mai cunoscute problemele abordate.

Am deschis o nouă serie de conferinţe, în care am invitat masteranzi şi doctoranzi români care studiază în străinătate. În plus, CSDE organizează şi dezbateri, fundamentate de studii, încercând să fim proactivi faţă de propunerile Comisiei de modificare a legislaţiei UE. Am făcut apeluri publice în acest sens şi au participat profesionişti (cadre didactice, judecători, cercetători români sau din străinătate).

Publicul nostru ţintă este reprezentat şi de studenţi: în curând, împreună cu Institutul European din România, vom deschide o serie de conferinţe referitoare la terminologia corectă în dreptul Uniunii Europene şi al CEDO, unde vor fi prezenţi specialişti de marcă.

7. Din totdeauna v-aţi dorit să ajungeţi cercetător? Ce anume vă place la ceea ce faceţi?

După cum vă spuneam, la finalizarea facultăţii nu ştiam ce o să fac, nici nu ştiam unde este institutul de cercetări, dar nu-mi pierdusem curiozitatea şi bucuria de a studia și cerceta. Nu ştiu dacă din totdeauna mi-am dorit acest lucru, dar trebuie să spun că îmi place şi nu o consider o „muncă” oricât timp mi-ar lua.

Îmi place să aud că un articol a fost citit şi a fost considerat interesant, îmi place să discut despre o idee, despre ipoteze şi posibilele soluţii; cercetarea nu poate fi opera unui „lup de stepă”, este o lucrare realizată în comunitatea academică, pentru societate.

8. Puteţi să le recomandaţi o idee, o carte, studenţilor care în curând vor deveni jurişti?

Tinerilor jurişti le-aş recomanda să încerce să înţeleagă ceea ce dezbat sau citesc şi să aprofundeze un singur subiect sau domeniu.

O carte? Poate o carte din biblioteca INM-ului pentru literatură juridică de bună calitate, biblioteca facultăţii cât și BCU prin bazele sale de date (revistele, în special).

În privinţa literaturii, eu am citit şi citesc aproape orice, ascult multă muzică clasică. Din perioada studenţiei îmi aduc aminte de ,,Lupul de stepă” de Hesse. De fapt, fiecare student trebuie să se gândească că viaţa lor (personală, e clar că nu există viaţă „impersonală”) nu cuprinde doar ştiinţa dreptului.

Drum in Drept, 2010, p. 12-13, de Irina Dobre.